Ne-am cunoscut in urma cu opt ani. Mai tii minte? Tu jucai la Gremio, eu in sufragerie. Eram in anul intii la facultate si imi pierdeam noptile cu Football Manager (2000-2001) si fiind topit dupa pustii brazilieni, mi-ai intrat la inima din prima. Cum ma instalau manager, dadeam o fuga in Brazilia sa te iau de la Porto Alegre. Acum recunosc cu rusine ca nu stiam cum aratai, dar m-am gandit simplu: daca astia il alinta dupa Ronaldo, tre’ sa fie bun pustiu! Mai tarziu aveam sa aflu ca nu erai bun. Erai nebun! Nebun de tot!!!
Urmaream rezumatele din Ligue 1, de pe Eurosport, special pentru a te vedea. Intre timp devenisesi Ronnie. Ma fascinai cu fiecare meci pe care il vedeam, usurinta cu care driblai, pasai si marcai, dar mai presus de toate… zambeai! Zambeai cand marcai, zambeai cand iti iesea un giubusluc, zambeai chiar si cand erai faultat. Ei, exagerez, atunci chiar nu zambeai 
Sir te vroia la United, dar eu am avut grija sa tin degetele crucis. Barca s-a miscat mai repede si din acel moment am stiut ca voi tine toata viata cu echipa asta. Si toate astea numai din cauza ta! Era prea frumos. Tu, pustiul pe care eu il cumparasem primul de la Gremio cu cateva milioane de dolari ajunsese la Barcelona! Dinho (incepusem sa-mi permit sa-ti spun asa) devenisei numarul unu si puneai fotbalul mondial pe jar. Lupta in doi, Pele-Maradona, era acum una in trei. Ajunsesesi atat de sus incat deja ma intrebam cand te vei prabusi si cat de rau te va durea. Inevitabilul s-a produs. Clubul pentru care ti-ai dat viata si care ti-a dat totul nu te mai vroia. Te-ai innecat in alcool, ai devenit prieten de pahar cu Adriano, te-ai ingrasat si incepusem sa ma intreb daca vei mai juca vreodata fotbal. Ce sa mai, ti-ai pierdut capul si ai ramas doar cu picioarele. Din zambetul fotbalului ramasese doar un rictus…
Dar uite, ieri am aflat ca AC Milan ti-a intins o mana. M-am intristat ca vei pleca de la Barca, dar m-am bucurat ca nu ai ales banii alora de la City, sau mai grav “verzisorii” americani. Sa stii ca lui don Silvio ii plac “purisanii” si ai toate sansele sa faci treaba, mai ales ca vei avea si doi locotenenti de seama: Kaka si Pato. Incearca sa uiti de Rio si gandeste-te la tatal tau! Acum stii ca imi esti dator cu cel putin inca un zambet, nu?
Ronnie, chiar, de mult tineam sa te intreb: pe tine nu te-a invatat antrenorul de la juniori ca fotbalul e un joc de echipa si ca nu ai voie sa driblezi mai mult de 3 adversari, ca n-ai voie sa le dai “urechi” fundasilor cand ai tu chef, ca trebuie sa te uiti unde pasezi si nicidecum in directia opusa, ca mingea se loveste cu fruntea si nu cu ceafa, ca golurile din “foarfeca” sunt greu de dat, sau ca e mai usor sa pasezi cu latul decat cu exteriorul? Nu ti-a zis ca e mai simplu sa pasezi pe jos, decat sa ridici mingea peste toata apararea, ca pasa cu calcaiul se da in situatii extreme, sau ca nu se trage cu spitul la poarta, asa cum ai facut tu in minutul 88 cu Milanul(sic!), de era sa faca Dida comotie? Se pare ca nu… Si bine a facut!
PS: Mai tii minte cand bateai”la fundul gol” pe Real Madrid, chiar la ei in casa, de unul singur? 
